7 definiții pentru indignațiune
Explicative DEX
INDIGNAȚIUNE, indignațiuni, s. f. (Înv.) Indignare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indignation, lat. indignatio, -onis.
INDIGNAȚIUNE, indignațiuni, s. f. (Înv.) Indignare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indignation, lat. indignatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indignațiune sf vz indignație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indignați(un)e f. sentiment de mânie și de dispreț la vederea unei fapte injuste sau nedemne.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*indignațiúne f. (lat. in-dignátio, -ónis). Sentiment de mânie și dispreț provocat de o faptă urîtă: a-țĭ exprima indignarea de purtarea cuĭva. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
indignație sf [At: (a. 1848) URICARIUL X, 19/15 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr indignation, lat indignatio, -onis] 1-3 (Iuz) Indignare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
INDIGNAȚIUNE s. v. indignare, revoltare, revoltă, scandalizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
indignațiune s. v. INDIGNARE. REVOLTARE. REVOLTĂ. SCANDALIZARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
indignațiune, indignațiunisubstantiv feminin
- 1. Indignare, revoltare, revoltă, scandalizare. DEX '09 DEX '98sinonime: indignare revoltare revoltă scandalizare
etimologie:
- indignation DEX '98 DEX '09
- indignatio, -onis DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.