O definiție pentru ghilțuit
Etimologice
GHILȚUI, ghilțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui)
Intrare: ghilțuit
ghilțuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)