8 definiții pentru furchiță
Explicative DEX
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop.) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
furchiță sf [At: ȘEZ. VII, 61 / Pl: ~țe / E: furcă + -iță] 1-4 Furcuță (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Atm; reg; csnp) Andreaua gâtului. 7 (Reg) Semn făcut oilor pentru identificare Cf furcă (43).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
❍FURCHIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. 🍽 Furculiță: el avea la sine, o teacă, un cuțit și o ~ CĂT..
- sursa: CADE (1926-1931)
 - adăugată de Onukka
 - acțiuni
 
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Popular, rar) Diminutiv al lui furcă; furcă mică (de tors). S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
furchiță s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F1)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  furchiță, furchițesubstantiv feminin  
 -   
-  S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. DLRLC
 -  [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Furcă + -iță. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.