15 definiții pentru fragment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRAGMENT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

fragment sn [At: MAIORESCU, CR. II, 386 / Pl: ~e / E: fr fragment, lat fragmentum] 1 Parte dintr-un tot Si: bucată (1), fracțiune (1), frântură (11). 2 Parte izolată dintr-o scriere. 3 Bucată rămasă dintr-o operă pierdută ori neterminată.

FRAGMENT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

FRAGMENT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frîntură dintr-un tot; (mai ales) parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. Baladele, doinele, horele poporale... care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 357. Avea el oare vocațiune pentru arta militară? Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit de la dînsul. NEGRUZZI, S. I 332.

FRAGMENT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum].

FRAGMENT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum)

FRAGMENT ~e n. Bucată dintr-un întreg; frântură. /<fr. fragment, lat. fragmentum

fragment n. 1. bucată din ceva sfărâmat; 2. parte dintr’un tot.

*fragmént n., pl. e (lat. fragmentum, d. frángere, a frînge. V. fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr’un întreg: fragmente dintr’o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr’o conversațiune. V. epavă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fragment s. n., pl. fragmente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRAGMENT s. 1. v. bucată. 2. v. pasaj. 3. v. episod. 4. crâmpei, frântură, parte, (reg.) crâmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)

FRAGMENT s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (Un ~ dintr-un tot.) 2. extras, pasaj, (înv.) pont. (Un ~ dintr-un articol.) 3. episod, scenă. (Un ~ al romanului.) 4. crîmpei, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)

Intrare: fragment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragment
  • fragmentul
  • fragmentu‑
plural
  • fragmente
  • fragmentele
genitiv-dativ singular
  • fragment
  • fragmentului
plural
  • fragmente
  • fragmentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fragment, fragmentesubstantiv neutru

  • 1. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Avea el oare vocațiune pentru arta militară? Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit de la dînsul. NEGRUZZI, S. I 332. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Baladele, doinele, horele poporale... care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 357. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.