difuzare sf [At: SADOVEANU, O. XX, 404 / Pl: ~zări / E: difuza] 1 Propagare a undelor sonore, a undelor de lumină, de căldură etc. 2 Răspândire (prin viu grai, presă etc.) a ideilor, știrilor etc. 3 Punere în vânzare a unei publicații. 4 (Îs) ~ telegrafică Operație prin care se realizează transmiterea telegramelor spre mai multe posturi telegrafice de recepție, cu ajutorul unor aparate teleimprimatoare obișnuite.

DIFUZARE s. f. Acțiunea de a (se) difuza; răspîndire, propagare; transmitere (prin radio). Centrul de difuzare a presei. ▭ Organizațiile de bază și organizațiile de masă duc adeseori o muncă deosebit de eficace în ceea ce privește popularizarea și difuzarea cărții. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/4.

DIFUZARE s.f. Acțiunea de a (se) difuza și rezultatul ei; difuziune, răspîndire. [< difuza].

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

difuzare s. f., g.-d. art. difuzării; pl. difuzări

DIFUZARE s. 1. v. răspândire. 2. împrăștiere, propagare, răspândire. (~ unor radiații.) 3. împrăștiere, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.)

DIFUZARE s. 1. propagare, răspîndire, transmitere. (~ unei știri.) 2. împrăștiere, propagare, răspîndire. (~ unor radiații.) 3. împrăștiere, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.)

Difuzare ≠ receptare