❍ DEȘĂLA 👉 DEȘELA.

DEȘELA (-șel), DEȘĂLA (-șăl) I. vb. tr. 1 A lua șeaua de pe cal ¶ 2 A speti, a frînge șelele, mijlocul ¶ 3 Ⓕ A snopi în bătaie: Țiganul apucă un par și deșelă vaca (SB.). II. vb. refl. A se speti, a-și frînge șalele [des- + șale].

deșălá, deșăl, v.t.r. (pop.) A-și îndoi spinarea, a se încovoia: „No, amu [Fata Pădurii] nu ți-a mai veni altu în veci, că tătă am deșelat-o, a zis Omul Pădurii” (Bilțiu, 1999: 1.712). – Var. a lui deșela (DEX, MDA).