4 definiții pentru desciocălare
Explicative DEX
desciocăla [At: CREANGĂ, O. 278 / V: (pop) deciocola, ~coli, disci~ / Pzi: ~lez / E: des- + (în)ciocăla] (Reg) 1 vt A desface cocenii de pe porumb și a curăța pănușele de pe coceni. 2-3 vtr A (se) desprinde carnea de pe oase (prin fierbere). 4 vt (C.i. o căruță, o mașină sau alt mecanism) A demonta. 5-6 vtr (Rar) A (se) dezbrăca.
desciocăléz și decĭo- v. tr. (d. cĭocălăŭ. V. încĭocălez). Est. Dezghioc, curăț cĭocălăiĭ de pănușĭ. Desfac, demontez (un car, o mașină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
DESCIOCĂLA vb. (reg.) a desfăca. (~ porumbul de pe știuleți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCIOCĂLA vb. (reg.) a desfăca. (~ porumbul de pe știuleți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desciocălare
desciocălare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||