ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină; pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl. ascunsele (d’a), joc de copii în care unul închide ochii până s’ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.

de-a ascunselea v. de-a v-ați ascunselea

!de-a v-ați ascunselea loc. adv.

de-a v-ați ascunselea / (pop.) de-a ascunselea loc. adv.

ASCUNS, -Ă A se da ascuns (înv.) = A se retrage în ascunzișuri, a se ascunde: Românii se dădură ascuns și le pândeau trecerea. (NICOLAE BĂLCESCU) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = Numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți: De-a «v-ați ascunsele» în fine / Ne-am mai jucat prin văi și lunci. (ȘT. O. IOSIF) În ascunsul inimii (sau sufletului) = În partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva, în cuget: El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbândele sale. (P. ISPIRESCU)