CVADRAT¹, cvadrate, s. n. (Înv.) Pătrat. – Din lat. quadratus.

cvadrat³ sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: lat quadratus] (Ltî) Pătrat.

CVADRAT¹, cvadrate, s. n. (Latinism înv.) Pătrat. – Din lat. quadratus.

CVADRAT, (1) cvadrați, s. m., (2) cvadrate, s. n. 1. Bucățică de fontă întrebuințată în tipografie spre a umple golurile între cuvinte sau între rînduri. 2. (Latinism rar) Pătrat. Această zidire este un cvadrat. KOGĂLNICEANU, S. 83. ◊ (Adjectival) Locurile de semănături toate sînt.., cvadrate, adecă în patru colțuri. GOLESCU, Î. 129. – Variantă: cuadrat (EMINESCU, N. 38, ALECSANDRI, P. III 219) s. n.

CVADRAT, (1) cvadrați, s. m., (2) cvadrate, s. n. 1. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 milimetri, folosită în tipografie. ♦ Albitură (3) avînd această lungime. 2. (Latinism inv.) Pătrat. – (1) Fr. quadrat, (2) lat. lit. quadratus.

cuadrat², ~ă a, s vz cvadrat²

* CUADRAT, * CVADRAT I. adj. Pătrat: trei stînjeni cuadrați de grădină englezească (NEGR.); locurile de semănături toate sînt ... cvadrate, adică în patru colțuri. II. (pl. -te) sn. Pătrat: păreții posomorîți aveau ... două cuadrate mari argintoase (EMIN.). III. sm. 📰 Bucățică de fontă, ale cărei muchii formează un pătrat; întrebuințată pentru a umplea golurile între rînduri (🖼 1623). IV. sbst. 🎖️ Careu: Cu-a sale lungi scadroane în larg cuadrat formată (ALECS.) [lat.].

cvadrat¹ (pătrat) (înv.) (desp. cva-drat) s. n., pl. cvadrate

cvadrat² (pătrat) (înv.) (cva-drat) s. n., pl. cvadrate

cvadrat (pătrat) s. n. (sil. -drat), pl. cvadrate

CVADRAT s. v. pătrat.

cvadrat s. v. PĂTRAT.