CUTARE², cutări, s. f. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pământului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, având ca rezultat formarea cutelor. – V. cuta.

cutare² sf [At: SĂM. VI, 72 / Pl: ~tări / E: cuta] 1 Încrețire. 2 Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. 3 Zbârcire. 4 (Pex) Îmbătrânire.

CUTARE, ‡ CUTARELE pron. și adj. dem. (gen.-dat. cutărui, cutăruia; pl. cutari, cutare, gen. cutăror, cutărora; – f. sg. cutare, gen.-dat. cutărei, cutării, cutăreia, cutăriia; pl. cutare, cutari, gen.-dat. cutăror, cutărora). Arată ființa sau lucrul pe care nu voim sau nu putem să-l numim mai precis: pasă să ucizi pre cutare om sau să bați pre cutarele (PRV.-LP.); Ăsta e podul ~, ăsta e ~ han, Colea șade un domn mare, iar dincoaci ~ han (PANN); la ~ ori ~ lucru s’a făcut mare prăpăd de oameni; s’a făcut pre gustul cutăruia, dar s’a făcut mare jertfă de popor (ISP.); și-i spuse în taină că pe ~ vîrf de deal, lîngă ~ teiu este o comoară îngropată (GN.) [lat. eccum-talem].

CUTARE² cutări, s. f. Acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei. ♦ Proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre. – V. cuta.

cutare² (încrețire) s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

cutare³ (încrețire) s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

cutare s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutări

CUTÁRE¹ (< cuta) s. f. Acțiunea de a (se) cuta. ♦ (GEOL.) Ansamblul proceselor de deformare plastică a stratelor din scoarța Pămîntului sub acțiunea mișcărilor tectonice verticale sau orizontale, avînd ca rezultat formarea cutelor. Se deosebesc: c. orogenă, c. cratogenă, c. intermediară.

CUTARE s. 1. (GEOL.) încrețire. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. v. ridare.

CUTARE s. 1. (GEOL.) încrețire. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. încrețire, ridare, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)