CROSNĂ, Mold. Băn. CROȘNĂ (pl. -ne), CROȘNIE, CROSNIE sf. 1 Sarcină de lemne, de nuiele, etc. cît poate duce cineva în spinare: țăranul ieși afară și se întoarse cu o crosnă bună de lemne (ISP.); Cărînd fîn cu sarcina Și lemne cu crosnia (TOC.) ¶ 2 Ori-ce povară sau pachet de lucruri ce duce cineva în spinare: umbla cu croșna în spate din stăpîn în stăpîn (CRG.) [srb. blg. krošnja].