opțiuni
  • info

13 definiții pentru crezământ

din care

Explicative DEX

CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.

CREZĂMÂNT n. 1) v. CREZARE. 2) Înțelegere față de nevoile cuiva. ◊ A da ~ a da crezare. /a crede + suf. ~ământ

crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.

crezămănt sn [At: PANN, P. V. I, 123 /8 / Pl: ~uri / E: crede + -ământ] (Înv) 1 Încredere. 2 (Îlav) Cu ~ Cu adevărat. 3 (Îe) A da (sau a pune) ~ A da crezare. 4 (Îe) A afla (sau a avea) ~ A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 Înțelegere. 7 Considerație. 8 Milă.

CREZĂMÎNT s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. 2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.

crezămînt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n’aĭ crezămînt la mine.

Ortografice DOOM

crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte

crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte

crezământ s. n., pl. crezăminte

Sinonime

CREZĂMÂNT s. v. încredere.

crezămînt s. v. ÎNCREDERE.

Regionalisme / arhaisme

crezămấnt, crezăminte, s.n. (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (DEX, MDA).

crezământ, crezăminte, s.n. – (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: crezământ
crezământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crezământ
  • crezământul
  • crezământu‑
plural
  • crezăminte
  • crezămintele
genitiv-dativ singular
  • crezământ
  • crezământului
plural
  • crezăminte
  • crezămintelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crezământ, crezămintesubstantiv neutru

învechit
  • 1. Crezare, încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crezare încredere
    • format_quote Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • chat_bubble A da (sau a pune) crezământ(ul) = a da crezare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
      • format_quote Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. DLRLC
    • chat_bubble A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. DLRLC
  • 2. Înțelegere față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: considerație milă înțelegere
    • format_quote Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208. DLRLC
etimologie:
  • Crede + -ământ. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.