opțiuni

7 definiții pentru coroji

Explicative DEX

coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: ~gesc[1] / E: ucr, bg, rs корубить] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ținute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vt A coji. 9 vr A cădea pojghița de pe ceva Si: a se coșcovi, a se scoroji (6). 10 vt (Pfm) A snopi în bătaie.

  1. Probabil ~gesc este pzi de la varianta corogi. — Ladislau Strifler

cojora vt vz coroji

cojori vrt vz coroji

corogi v vz coroji

corogì v. a snopi în bătaie. [Lit. a sbârci pielea ca o coroagă].

Regionalisme / arhaisme

coroji, pers. 3 sg. corojește, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre lemn) a se strâmba. 2. a ridica pojghița de pe un obiect; a coji. 3. a snopi în bătaie (pe cineva).

corogi, corogesc, vb. IV (reg.) a snopi în bătaie (pe cineva).

Intrare: coroji
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
 singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
 (să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
 (să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
 (să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
 (să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
 (să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
 (să)
  • corojească
  • corojeau
  • corojiră
  • corojiseră
cojora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cojori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
 singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
 (să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
 (să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
 (să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
 (să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
 (să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
 (să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogiră
  • corogiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)