COMIZERAȚIE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. – Din fr. commisération.

comizerație sf [At: COSTINESCU / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr commisération, lat commisératio, -onis] (Frr) Milă.

COMIZERAȚIE s. f. (Rar) Milă, compătimire. – Din fr. commisération.

COMIZERAȚIE s.f. (Rar) Milă, compătimire. [Var. comizerațiune s.f. / cf. fr. commisération, lat. commiseratio].

COMIZERAȚIE s. f. milă, compasiune. (< fr. commiseration, lat. commiseratio)

comizerațiune sf vz comizerație

COMIZERAȚIUNE s.f. v. comizerație.

comizerație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. comizerația (desp. -ți-a), g.-d. comizerații, art. comizerației

comizerație (livr.) (-ți-e) s. f., art. comizerația (-ți-a), g.-d. comizerații, art. comizerației

comizerație s. f. (sil. -ți-e), art. comizerația (sil. -ți-a), g.-d. comizerații, art. comizerației

COMIZERAȚIE s. v. compătimire, milă.

comizerație s. v. COMPĂTIMIRE. MILĂ.