2 definiții pentru cocător (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cocător, ~oare [At: PALIA (1582), 162/8 / V: (1-2) (înv) ~riu sm / Pl: ~i, ~oare / E: coace + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care coace ceva. 3 sm Muncitor care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. 4 sn Despărțitură a cuptorului de casă, în care se coace pâinea. 5 smf Persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cocător2 (cuptor) (reg.) s. n., pl. cocătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: cocător (s.n.)
cocător3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |