COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, sb. kobiti.

cobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: bg кобя, srb kobiti] 1-2 vti A presimți că se va întâmpla ceva rău și a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva). 5 vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzația că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist și neplăcut sau a cânta cocoșește, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.

COBI (-besc) vb. tr. și intr. A meni a rău, a prevesti ceva rău: copiii cari plîng mult ... cobesc a moarte pentru ei sau vre-un părinte al lor (MAR.) [srb. kobiti].

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău, a trage a rău. Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Voi de ciudă, voi de ură. Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. ◊ Tranz. Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.

A COBI ~esc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

cobì v. a meni a rău, a prevesti o nenorocire.

COBITOR adj. verb. COBI. Care cobește, care menește a rău: Cînta cucuveaua cu glas ~ (ALX.).

cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa, cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s’o taĭ.

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, 3 sg. cobește, imperf. 1 cobeam; conj. prez. 1 sg. să cobesc, 3 să cobească

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 să cobească

cobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 sg. și pl. cobească

cobi, cobesc v. i. a prevesti evenimente nefaste

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

cobí, cobesc, v.i. A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (DEX, MDA).

cobi, cobesc, vb. intranz. – A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (Scriban, DEX, MDA).