chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil¹ sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

* CHIL² (pl. -le) sn., * CHILĂ¹ (pl. -le) sf. 1 Ⓟ Kilogram: a cumpărat un crap mare... (de) patru chile și plin cu icre (CAR.) ¶ 2 Litru: dă-ne un ~! (S.-ALD.).

CHIL², chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chilă s. f.] – Din kilogram.

CHIL², chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chilă s. f.

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

chilă¹ sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

CHILĂ² (pl. -le) sf. 1 Veche măsură de capacitate pentru grîne, care valora în Muntenia 400 de oca (-20 de banițe), iar în Moldova, 240 de oca: grînarii .. nu mai pun în căruțele cu coviltir patru chile mari (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cu chila, cu grămada, în cantitate foarte mare, nemăsurată: curaj cu chila și minciuni cu lopata (VLAH.) [tc. kilè].

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

chil, -le (kilogram, litru).

chilă (veche măsură de capacitate).

chil (chile), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).