O definiție pentru căilă
Etimologice
căilă s. m. – Nume de bou: care are coarnele răsucite. – Var. căilat. Mag. kajla „răsucit” (DAR; Drăganu, Dacor., V, 338). În Trans.
Intrare: căilă
căilă substantiv masculin
| substantiv masculin (M999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||