12 definiții pentru burlui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burlui sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.

burlui1 s.n. (reg.) Lemn de grosimea vranei butoiului, pus cînd fierbe vinul. ♦ Cilindru, gît. • pl. -uie. /etimol. nec.

BURLÚI ~ie n. pop. 1) Urcior (de lut) cu gâtul înalt și îngust. 2) Gâtul unei pâlnii. [Sil. bur-lui] /Orig. nec.

burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.

țurlui-burlui ain vz țurloi-burloi

burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURLÚI s. v. cilindru, gât, glob, sticlă.

burlui s. v. CILINDRU. GÎT. GLOB. STICLĂ.

Intrare: burlui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlui
  • burluiul
  • burluiu‑
plural
  • burluie
  • burluiele
genitiv-dativ singular
  • burlui
  • burluiului
plural
  • burluie
  • burluielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)