bruscare sf [At: DEX² / Pl: ~cări / E: brusca] (Rar) 1 Tratare cu asprime, fără menajamente Si: bruschețe. 2 Violență. 3 Forțare a desfășurării unui eveniment.

bruscare s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei; bruscat. • pl. -ări. /v. brusca.

BRUSCARE s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. [< brusca].

bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări

bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări

bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări

BRUSCARE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, bruftuluire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. v. maltratare.

BRUSCARE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. brutalizare, maltratare, (livr.) molestare. (~ soției.)