boți [At: NECULCE, ap. LET. II, 210/8 / Pzi: ~țesc / E: bot] 1-2 vtr (Mol) A (se) face boț. 3-4 vtr A (se) mototoli în mână Si: a (se) cocoloși, a (se) ghemui, a (se) glomozi, a (se) ponosi. 5 vt Aprinde la strâmtoare pe cineva Si: a înghesui. 6-7 vtr A (se) îngrămădi. 8-9 vtr A (se) aduna.

boți vb. IV. 1 tr., refl. A (se) mototoli, a (se) șifona. Îmi boțiți hainele (ALECS.). ♦ (tr.) A mototoli în mînă. Ea boți scrisoarea în mînă (EMIN.). 2 refl. Fig. (compl. indică mai ales fața, fruntea oamenilor) A se zbîrci, a se încreți (la față); a se rida. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri (CE. PETR). ◊ (tr.) Vîrsta i-a boțit fața. 3 tr. (compl. indică persoane, lucruri etc.) A prinde la strîmtoare; a înghesui. L-au boțit la un gard (NEC.). 4 tr. Fig. A schița un gest de nemulțumire prin încrețirea buzelor. Aurica boți puțin buzele (CĂL.). • prez.ind. -esc. /boț¹ + -i.

BOȚI, boțesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la un lucru) A face boț, a mototoli. V. ghemui. Ea boți scrisoarea cu mîna. EMINESCU, N. 76. Domnilor, îmi boțiți hainele! ALECSANDRI, T. 760. ◊ Refl. Mi s-a boțit pălăria. 2. (Cu privire la fața omului) A zbîrci, a încreți. Vîrsta i-a boțit fața. ◊ Refl. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri, în rîsul din totdeauna blajin. PETRESCU, R. DR. 13.

BOȚI, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbîrci, a (se) încreți. Obrazul spîn și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț¹.

A BOȚI ~esc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț

A SE BOȚI mă ~esc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț

BOȚI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boțind pre varvari în balta ce era acolo, ca la 14 mii… au pierit. CANTEMIR, HR. L-au boțit la un gard și l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] în patruzeci de zile crescînd se boțește. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. ◊ Fig. Și s-au boțit toate aceste [pîre]… asupra lui Constantin-Vodă la Poartă. NECULCE. Etimologie: boț + suf. -i. Vezi și boț, boțos. Cf. decăsi, îngloti (2). verb

boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.

boți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțesc, 3 sg. boțește, imperf. 1 boțeam; conj. prez. 1 sg. să boțesc, 3 să boțească

boți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțesc, imperf. 3 sg. boțea; conj. prez. 3 să boțească

boți vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțesc, imperf. 3 sg. boțea; conj. prez. 3 sg. și pl. boțească

BOȚI vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.

BOȚI vb. v. șifona.

BOȚI vb. a (se) mototoli, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

boți vb. v. CUTA. ÎNCREȚI. RIDA. ZBÎRCI.

A boți ≠ a călca

boți, boțesc, v.t.r. A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. ■ Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boți, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din boț.

boți, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.

a boți mutra (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.