2 definiții pentru boncăit (adj.)
Explicative DEX
boncăit2, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 191 / Pl: ~iți, ~e / E: boncăi] (D. aluat) Frământat de cineva care bombăne.
boncăit2, -ă adj. (reg.; despre aluat) Care este frămîntat de cineva care mormăie nemulțumit. • pl. -ți, -te. /v. boncăi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: boncăit (adj.)
boncăit2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
boncăit, boncăităadjectiv
- 1. (Despre aluat) Care este frământat de cineva care mormăie nemulțumit. MDA2 DEXI
etimologie:
- boncăi MDA2 DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.