boarfă² sf [At: PAMFILE, I. C. 347 / V: bur~^[1] / Pl: ~fe / E: nct] (Pfm) 1 Îmbrăcăminte veche, uzată. 2 (Pex; lpl) Obiecte de uz personal (îmbrăcăminte, lenjerie, încălțăminte) Si: (pfm) catrafuse. 3 Prostituată.

boarfă s.f. (fam.) 1 Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită; buleandră, (deprec.) borfet. ♦ ext. (mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. 2 (Epitet pentru o) femeie de moravuri ușoare. • pl. -e. /etimol. nec.

BOARFĂ (mai adesea pl. BOARFE) sf. Haine sau rufe vechi, țoale, bulendre, sdrențe: parcă-i văd cît era de ferfenițos și cum își culegea boarfele de pe jos (CRG.).

BOARFĂ, boarfe, s. f. Rufă sau haină (veche, uzată, zdrențuită).

BOARFĂ ~e f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal (sau casnic), în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; bulendre. 3) fam. Femeie de moravuri ușoare; târfă. [Sil. boar-fă] /Orig. nec.

borfet^[1] sn vz boarfă

burfe sfp vz boarfe

BOARFE s. f. pl. Rufe sau haine (vechi, murdare, zdrențuite). V. buleandră. Erau înăuntru și niște boarfe pe care le-au pus peste ei către ziuă, cînd s-a făcui mai rece. PAS, L. I 64. Își ia boarfele într-o traistă și se duce la păcură. PREDA, Î. 114. În prima zi cu soare... au fost scoase toate boarfele afară și scuturate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132.

boarfă (fam.) s. f., g.-d. art. boarfei; pl. boarfe

boarfă (fam.) s. f., g.-d. art. boarfei; pl. boarfe

boarfă s. f., g.-d. art. boarfei; pl. boarfe

boarfă, boarfe s. f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. prostituată

BOARFE s. pl. bulendre (pl.), calabalâc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~le și pleacă!)

BOARFE s. pl. bulendre (pl.), calabalîc, catrafuse (pl.), troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)