2 definiții pentru bizuit (bizuire)
Explicative DEX
bizuit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bizui] (Rar) Bizuire.
Arhaisme și regionalisme
BIZUIT adv. și s. f. 1. Adv. (Trans. SV) Chiar, tocmai, cu adevărat, cu siguranță. Cel ce-i culcat în iesle, acela-i bizuit cel Isus, fiiul lui Dumnezău. CÎNTEC DE CRĂCIUN. 2. S. f. (Ban.) în loc. adv. Cu bizuita = chiar, tocmai, cu adevărat, cu siguranță. Sanè. Cu bizuita. Bézonyossan. LEX. MARS., 244. Etimologie: bizui. Cf. adevăr, așași (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: bizuit (bizuire)
bizuit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bizuit, bizuiturisubstantiv neutru
- 1. Bizuire. MDA2sinonime: bizuire
etimologie:
- bizui MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „bizuit” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2