BIZARERIE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță. – Din fr. bizarrerie.

bizarerie sf [At: NEGRUZZI, S. III, 57 / Pl: ~ii / E: fr bizarrerie] (Liv) 1 Ciudățenie. 2 Extravaganță.

bizarerie s.f. 1 Ciudățenie, extravaganță; fantezie. 2 Problemă enigmistică bazată pe folosirea, în totalitate sau în parte, a regulilor enigmistice, la care se adaugă o infinitate de combinații de interpretare lăsate la dispoziția fanteziei compunătorului. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bizarrerie.

BIZARERIE sf. Ciudățenie, faptă ciudată, lucru ciudat [fr.].

BIZARERIE, bizarerii, s. f. (Livr.) Ciudățenie, extravaganță. – Din fr. bizarrerie.

BIZARERIE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță, fantezie.

BIZARERIE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță; fantezie. – Fr. bizarrerie.

BIZARERIE s.f. Ciudățenie; extravaganță; fantezie. [Gen. -iei. / cf. fr. bizarrerie].

BIZARERIE s. f. ciudățenie, extravaganță; fantezie. (< fr. bizarrerie)

BIZARERIE ~i f. Caracter bizar; ciudățenie. /<fr. bizarrerie

bizarerie f. caracterul lucrului bizar.

*bizareríe f. (fr. bizarrerie). Capriciŭ, extravaganță.

bizarerie s. f., art. bizareria, g.-d. art. bizareriei; pl. bizarerii, art. bizareriile (desp. -ri-i-)

bizarerie s. f., art. bizareria, g.-d. art. bizareriei; pl. bizarerii, art. bizareriile

bizarerie s. f., art. bizareria, g.-d. art. bizareriei; pl. bizarerii, art. bizareriile

bizarerie, -riei gen. a.

BIZARERIE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. extravaganță.

BIZARERIE s. 1. bazaconie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.) 2. ciudățenie, excentricitate, extravaganță, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sînt ~ astea?)