4 definiții pentru binedispune
Explicative DEX
BINEDISPUNE, binedispun, vb. III. Tranz. și refl. A face să se simtă sau a se simți bine. – Bine + dispune.
binedispune vb. III. tr., refl. A face să se simtă sau a se simți bine. Vestea l-a binedispus. • prez.ind. binedispun. /bine + dispune.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Ortografice DOOM
binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 3 sg. binedispune, perf. s. 1 sg. binedispusei, 1 pl. binedispuserăm, m.m.c.p. 1 pl. binedispuseserăm; conj. prez. 1 sg. să binedispun, 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispun, 2 sg. binedispui, 1 pl. binedispunem; conj. prez. 3 să binedispună; ger. binedispunând; part. binedispus corectat(ă)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
| verb (VT637) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
binedispune, binedispunverb
- 1. A face să se simtă sau a se simți bine. DEX '09 DEXI
- Vestea l-a binedispus. DEXI
-
etimologie:
- Bine + dispune DEX '09 DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.