opțiuni
  • info

11 definiții pentru bibic (persoană)

din care

Explicative DEX

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.

*BIBIC1 sm., BIBICĂ sf. familiar Drăguț(ă), puiu (puică): bibicule, mangafaua pleacă mîine... la Ploești (CAR.) [fr. bibi].

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBIC, bibici, s. m. (Familiar, de obicei la vocativ) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploieștii. CARAGIALE, O. I 186. [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.

BIBIC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

Ortografice DOOM

bibic2 (persoană) (fam.) s. m., pl. bibici

bibic2 (persoană) (înv., fam.) s. m., pl. bibici

Etimologice

bibic (bibici), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).

Intrare: bibic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibic, bibicisubstantiv masculin
bibică, bibicisubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bibiloi
    • format_quote Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
    • format_quote Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • cf. bibi DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.