15 definiții pentru bancruta

din care

Explicative DEX

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

bancruta vb. I. intr. (fin.) A da faliment. • prez.ind. -ez. /<germ. bankrottieren.

*BANCRUTA (-utez) vb. intr. A face bancrută, a da faliment.

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTA vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTA vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

A BANCRUTA ~ez intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

bancrota v vz bancruta

Ortografice DOOM

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 bancrutea; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutea

bancruta vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 sg. și pl. bancrutea

Sinonime

BANCRUTA vb. v. falimenta.

BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
singular plural
  • bancrutea
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
(să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
(să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
(să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
(să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancruta
  • bancrutaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancrota
  • bancrotare
  • bancrotat
  • bancrotatu‑
  • bancrotând
  • bancrotându‑
singular plural
  • bancrotea
  • bancrotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrotez
(să)
  • bancrotez
  • bancrotam
  • bancrotai
  • bancrotasem
a II-a (tu)
  • bancrotezi
(să)
  • bancrotezi
  • bancrotai
  • bancrotași
  • bancrotaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrotea
(să)
  • bancroteze
  • bancrota
  • bancrotă
  • bancrotase
plural I (noi)
  • bancrotăm
(să)
  • bancrotăm
  • bancrotam
  • bancrotarăm
  • bancrotaserăm
  • bancrotasem
a II-a (voi)
  • bancrotați
(să)
  • bancrotați
  • bancrotați
  • bancrotarăți
  • bancrotaserăți
  • bancrotaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrotea
(să)
  • bancroteze
  • bancrotau
  • bancrota
  • bancrotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancruta, bancrutezverb

etimologie:
  • limba germană bankrottieren DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bancruta”

Visit YouGlish.com