bâză sf [At: MARIAN, INS. 144 / V: bâz sm, biză sf / Pl: ~e / E: bâz + -ă] 1 (Ent; Mol; Ban) Muscă. 2 (Ent; spc) Streche. 3 (Îe) A dat ~za în el E neastâmpărat, cuprins de porniri sexuale. 4 (Ent; Ban) Albină. 5 Joc de copii în care unul dintre parteneri, așezat cu spatele la ceilalți și cu o palmă trecută pe subsuoara brațului opus, trebuie să ghicească cine dintre cei care strigă „bâzz!” l-a lovit peste palmă. corectat(ă)

bâză f. insectă: muscă, albină. [V. bâz!].

bâz⁴ sm vz bâză

biză sf vz bâză

bîză s.f. (pop.) 1 (entom.) Insectă zburătoare care bîzîie. 2 Joc de copii în care partenerii lovesc, pe rînd, în palma așezată la spatele celui care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bîzzz!”. • pl. -e. /bîz + -ă.

BÎZĂ (pl. -ze) sf. 🐙 1 Băn. Albină; strechie ¶ 2 Băn. Mold. (ȘEZ.) Muscă [bîz!].

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

BÂZĂ s. v. albină, muscă, streche.

bîză s. v. ALBINĂ. MUSCĂ. STRECHE.

bâză, bâze, s.f. Joc de copii. ■ De-a bâza = de-a friptelea: unul dintre copii se astupă cu o mână la ochi și pe celalată o ține la spate; trebuie să ghicească cine îl atinge. – Din bâz + suf. -ă (DEX, MDA).