39 de definiții pentru arde

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. și intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. S-a ars mâncarea.Tranz. A distruge printr-o reacție chimică. 3. Tranz. și intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.Tranz. și refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

arde [At: VARLAAM, C. 239, 1 / Pzi: ard, (pop) arz / E: lat ardeo, arsi, arsum, *ardere] 1 vi (D. foc) A fi aprins. 2 vi (D. obiecte, orașe etc.) A fi distrus prin foc. 3 vi (Pop; îe) A ~ la cineva A fi incendiu la o casă, într-o gospodărie. 4 vt A incendia. 5 vt (Pfm; îe) ~-l-ar focul A blestema să moară de foc. 6 vt (Gmț; rar; îae) Exprimă bucurie. 7 vt (Gmț; rar; îae) Exprimă apreciere. 8 vt (Pfm; îe) A nu-i ~ (cuiva) tăciunii în vatră A fi necăjit. 9 vr (D. becuri, aparate electrice) A se strica. 12 vtri (D. curentul electric, lemne, gaze etc.) A (se) consuma. 13 vt A trece o flacără peste o suprafață, pentru a coji vopseaua, a da un anumit aspect etc. 14 vt A incinera. 15 vt (D. animale; îe) A ~ cu fierul roșu A însemna cu un fier înroșit în foc. 16 vt (D. oameni; îae) A stigmatiza. 17 vi (D. cuptor) A încinge. 18 vi (D. lămpi cu gaz) A consuma combustibil pentru a produce lumină. 19 vi (D. aparate electrice de încălzit) A încălzi. 20 vi (D. soare) A răspândi căldură mare Si: a dogori. 21 vr (Pop; cu pp „în”, „la”) A se încălzi la soare, la un foc etc. 22-23 vtr (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) soarele la cap A face insolație. 24 vi A lumina. 25 vi (Pex) A străluci. 26 vi (Pop; d. grădini; îe) ~ de trandafiri A avea mulți trandafiri. 27 vi (Pfm; d. obiecte; îe) ~ de curat ce e A fi foarte curat. 28 vt (Pfm; îe) A ~ gazul (de pomană sau degeaba) A pierde timpul. 29-30 vtr A (se) pârli. 31-32 vtr A (se) înnegri. 33 vr A se bronza excesiv. 34-35 vtr A (se) distruge prin acțiunea focului. 36-37 vtr (D. mâncare) A (se) strica pentru că a fost expusă prea mult la foc (mare). 38 vt (D. răni) A cauteriza. 39 vt A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. 40-41 vtr A distruge printr-o reacție chimică. 42 vt (D. obiecte de lut, ceramică etc.) 43 vt (Înv; îe) A ~ un coș A curăța prin arderea funinginii[1] depuse pe pereți. 44-45 vtr A produce cuiva (sau a suferi) o arsură Si: a (se) frige. 46-47 vtr A (se) tortura cu focul sau cu obiecte incandescente. 48-49 vtr A (se) opări. 50 vt (Pex; rar) A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 51 vi (Pfm; fig; d. corp sau părțile lui) A avea febră. 52 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ călcâiele sau tălpile (după cineva) A fi îndrăgostit. 53 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ călcâiele sau tălpile (după ceva) A fi mânat de o dorință mare. 54 vi (Pfm; fig; îae) A fi fără astâmpăr. 55 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ buza după... A avea mare nevoie de ceva. 56 vi (Fig; în legătură cu gura, gâtul etc.) A suferi de sete. 57-58 vtr (Pop; fig) A face să sufere (sau a suferi) sufletește. 59 vt (Pop; fig; îe) A ~ pe cineva (cu vorba) A critica aspru. 60 vt (Pop; fig; îae) A ironiza. 61-62 vtr (Fam; fig) A (se) păcăli. 63 vr (Fam; fig) A se înșela, pierzând într-o afacere. 64 vt (Fam; fig; complementul indică biciul, nuiaua etc.) 65 vt (Fam; fig; complinit de „palme”, „pumni” etc.) A lovi. 66 vt (Pfm; fig; îe) A-i ~ câteva A bate cu lovituri puternice și iuți. 67-68 vtr (Fig; în legătură cu sentimente, dorințe etc.) A covârși. 69 vi (Fam; fig; îe) A ~ de... A fi cuprins de... 70 vi (Fam; fig; îe) ~ să (sau de a)... A aștepta cu nerăbdare să... 71 vi (Pop; fig; îe) A ~ la inimă A suferi sufletește. 72 vi (Pfm; fig; îae) A simți o mare plăcere. 73-74 vir (Pop; fig; îe) A i se ~ inima (sau sufletul) A suferi de dragoste. 75 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ (cuiva) de (ceva) A dori mult să... 76 vi (Pfm; fig; îae) A fi preocupat de ceva. 77 vt (Fam; fig; d. dansuri, cântece etc.) A face (ceva) cu pasiune. 78 vi (Pop; fig) A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). 79 vr (Reg; fig) A-și da seama. 80 vt (Fam; fig; d. băuturi) A bea rapid. 81 vr (Fam; fig) A avea relații sexuale. corectat(ă)

  1. funinginei → funinginii — Ladislau Strifler

ARDE (ard și arz, pf. arsei, part. ars) I. vb. intr. 1 A se mistui prin foc, a se preface în cenușă; proverb: pe lîngă copacii uscați, ard și cei verzi sau pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde, pe lîngă cei răi sufer și cei buni, pe lîngă oamenii harnici și din munca acestora trăesc și cei leneși; proverb: satul arde și baba se piaptănă, se zice cînd cineva face ceva ce nu-i potrivit, pentru care nu-i momentul 2 A fi aprins (vorb. de foc); proverb: arde focul în paie ude, se zice despre cineva care pare potolit, dar poate fi primejdios, despre unul care se laudă cu ce nu poate face, care se arată grozav 3 A fi aprins (vorb. de o lumină): în cameră ardeau mai multe lumînări 4 A produce căldură mare, a dogorî: soarele ardea ca în luna lui Cuptor (ISP.) 5 A fi fierbinte: apa arde 6 A simți căldură, usturime, etc. într’o parte a corpului, a avea fierbințeală: îmi arde capul; îi ard mîinile 7 fig. A fi stăpînit de o sensație puternică ori de un sentiment adînc, etc.: ard de sete; ard de nerăbdare; a-i ~ inima, a) a dori ceva cu înfocare, b) a fi cu gîndul la ceva, a fi cu voie bună, a avea chef pentru ceva, a fi dispus să facă ceva: de asta-mi arde mie inima acum? mai adesea elipt.: de povești ne arde nouă? (VLAH.). II. vb. tr. 1 A mistui prin foc, a preface în cenușă: ardeau și prădau tot ce întîIneau în cale 2 A întrebuința o anumită substanță pentru a se încălzi, pentru a găti bucate, etc., a face foc cu ceva: ~ lemne; ~ cărbuni 3 A întrebuința anumite substanțe pentru a da lumină: ~ lumînări de ceară 4 A frige (vorb, de o mîncare prea fierbinte): măcar de te-ar ~ o zamă bună, dar o zamă de raci! (RET.) 5 ~ cărămida, a supune la acțiunea focului bucățile de lut din care se face cărămida 6 ~ cuptorul, a încălzi bine cuptorul pentru copt 7 🍽 A înnegri bucatele lăsîndu-le prea mult la foc, sau punîndu-le la un foc prea mare: a ars friptura 8 ~ cu fierul, a face semn cu fierul roșu, a înfiera 9 🩺 ~ o rană, a cauteriza 10 Arză-l (sau arde-l-ar) focul! a) blestem, b) pop. expr. care se adaugă pe lîngă o apreciere măgulitoare asupra cuiva: Ard’o focul răzeșie! Eu chiteam că-i boierie, Și-i numai o sărăcie (ALECS.-P.); da frumoasă mai e, arz’o focul! 11 A înnegri fața, a pîrli: l-a ars soarele 12 A suferi o durere mare, ca și cînd ar fi atins de foc: mă arde rana 13 A pricinui o usturime mare, a frige (vorb. de o substanță introdusă în corp, de o băutură, etc.): băutura aceasta mi-a ars tot gîtlejul 14 fig. A fi stăpînit de un sentiment puternic: mă arde un dor nespus de casă; ~ cuiva inima, a-l face să sufere: cum a ars el inima unei mame, așa să-i ardă inima Sf. Foca de astăzi (CRG.) 15 ~ la inimă, a da o emoțiune puternică, o mulțumire: trăgea Dinică cu arcușul de te ardea la inimă (I.-GH.) 16 familiar A lovi, a bate pe cineva: se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul cînd pe altul (I.-GH.); ~ o palmă, un biciu, etc., a da cuiva o palmă, o lovitură de biciu, etc. 17 familiar A-i spune cuiva ceva neplăcut, așa ca să nu mai aibă ce răspunde, a-l pune la locul lui: dar știi că m’ai ars, Haldeule, zise părintele Duhu (CRG.). II. vb. refl. 1 A simți durere atingînd ceva aprins, a se frige cu bucate prea calde 2 🍽 A se înnegri stînd prea mult la foc (vorb. de bucate) 3 A se înnegri la față de soare, a se pîrli 4 familiar A păți ceva neplăcut, a se păcăli [lat. ardĕre].

ARDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. și intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. S-a ars mâncarea.Tranz. A distruge printr-o reacție chimică. 3. Tranz. și intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.Tranz. și refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

ARDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; V. I 56. Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. II (Accentul cade pe ideea de mistuire, de consumare prin foc) 1. Intranz. A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. Satul sau (țara, lumea) arde și baba se piaptănă v babă.Fig. Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, V. 17. În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158. ◊ (Cu subiectul neexprimat) Arde la vecin.Tranz. (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză) Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. F. 71. Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361. 2. Tranz. (Subiectul este omul) A da foc, a băga în foc. S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. F. 29. ♦ A produce cuiva o rană prin foc. M-ai ars cu țigara.Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) fig. a înfiera, a stigmatiza. ♦ A încinge, a înfierbînta. Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul. ♦ (Cu privire la materialul care servește la încălzire) A consuma. De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. ◊ Intranz. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ♦ (Cu privire la mîncare) A strica expunînd prea mult la acțiunea focului. Am ars fripturaRefl. Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232. ♦ (Cu privire la cărămidă, la obiecte de ceramică etc.) A expune acțiunii focului (sau unei temperaturi ridicate) în procesul de fabricare. A ars cărămida. ♦ (Cu privire la un instrument medical) A dezinfecta trecînd prin flacără. Doctorul a ars în flacără arul seringii. ◊ (Cu privire la o rană) A cauteriza. ♦ (Subiectul este o substanță chimică) A distruge. Stropii de acid sulfuric i-au ars haina. 3. Intranz. (Despre materiale combustibile) A se consuma pentru a rîspîndi lumină; p. ext. (despre surse de lumină sau despre lumina însăși) a fi aprins, a lumina. La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Tranz. În satele electrificate țăranii nu mai sînt nevoiți să ardă petrol.Fig. A luci, a străluci. Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70. ◊ (Poetic; despre ochi, privire) Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. 4. Intranz. (Despre soare) A răspîndi căldură mare, a încălzi puternic, a dogori. Arde soarele, semn de ploaie.Tranz. A încălzi tare, a pîrli, a bronza. Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. III. (Accentul cade pe senzația usturătoare provocată de foc) 1. Refl. A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt.Tranz. A produce o senzație arzătoare, usturătoare, ca de arsură. Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. Fig. Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. CR. I 363. Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. ♦ Fig. A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141. ♦ Refl. (Familiar) A se păcăli, a se înșela. V. frige. 2. Intranz. A fi fierbinte, a dogori. Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. Fig. Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. ♦ (Despre ființe, p. ext. despre părți ale corpului lor) A avea febră; (despre ochi) a străluci de febră. Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. F. 26. Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ♦ A se înroși, a se îmbujora din cauza unei stări emotive. Îi ard obrajii de rușine.Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20. 3. Tranz. Fig. (Cu indicarea instrumentului acțiunii) A trage, a da o lovitură. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Puteam să nu-i ard vreo trei nuiele? BENIUC, V. 141. I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128. ♦ (Familiar, construit cu dativul etic) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. V. trage, trînti. Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, D. 461. (Cu privire la un cîntec) Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. 4. Intranz. Fig. (Determinat prin «de dor», «de iubire», «de nerăbdare» etc.) A fi cuprins de un sentiment puternic, foarte viu, profund. Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. (Eliptic) Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167. Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. (Rar, cu privire la persoane) Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7. ◊ Tranz. La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. F. 179. ◊ Expr. A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23. ◊ Refl. (Rar, despre inimă, suflet etc.) Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114. Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. – Prez. ind. și conj. și: arz (CARAGIALE, O. I 74, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105).

ARDE, ard vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Intranz. A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. ◊ Tranz. (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective) Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! (ALECSANDRI). 2. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) fig. a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). ♦ Tranz. și intranz. A (se) consuma prin ardere. A ars multe lemne. ♦ A încinge, a încălzi. Arde cuptorul înainte de a coace pîinea. ♦ A strica o mîncare expunînd-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.). ♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc. ♦ A dezinfecta un instrument. ♦ A cauteriza o rană. ♦ A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina. 3. Intranz. A se consuma pentru a răspîndi lumină; p. ext. a fi aprins, a lumina. Lampa ardea.Fig. A luci, a străluci. Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU). 4. Intranz. (Despre soare) A răspîndi căldură mare; a dogori. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pîrli. Avea... o pieliță nearsă de vînturi și soare (SADOVEANU). III. 1. Refl. A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. ◊ Tranz. M-ai ars cu țigara.Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. Un vînt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU). ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva neplăcut. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 2. Intranz. A fi fierbinte. Simții arzînd pămîntul (ALECSANDRI). ♦ A se înroși din cauza unei stări emotive. ♦ A avea febră. 3. Tranz. Fig. A da o lovitură. Acuși vă ard cîteva jordii (CREANGĂ). ♦ (Fam.) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. 4. Intranz. Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [Prez. ind. și conj. și: arz] – Lat. ardere.

A SE ARDE mă ard intranz. 1) (despre oameni sau despre corpul lor) A se bronza prea tare. 2) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se frige; a se pârli. /<lat. ardere

A ARDE ard 1. intranz. 1) (despre foc) A fi aprins. 2) (despre obiecte, lucruri etc.) A se distruge prin foc; a se preface în cenușă. Pădurea arde. 3) A emite lumină; a lumina. Lampa arde. 4) (despre surse de căldură) A emana radiații calorice; a răspândi căldură foarte mare; a frige; a dogorî; a pârjoli; a pârli; a păli. Soba arde. 5) fig. (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A avea temperatură ridicată. 6) fig. (despre față, obraji) A se înroși din cauza unei stări emotive. 7) A fi cuprins de un sentiment puternic. ~ de rușine. 8) A avea mare dorință (de ceva). A-i ~ de plecare. 2. tranz. I. 1) A distruge prin foc; a preface în cenușă. ~ o scrisoare. 2) A consuma dând la foc. ~ toate lemnele. 3) (mâncăruri) A face să-și piardă calitățile, expunând prea mult acțiunii focului. 4) (cărămidă, obiecte de ceramică etc.) A supune acțiunii focului în procesul de fabricație. 5) (instrumente) A trece prin foc în vederea dezinfectării. 6) (țesuturi bolnave) A distruge cu cauterul; a cauteriza. 7) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să suporte o durere fizică (atingând de foc sau de ceva fierbinte); a frige. 8) fig. A face să simtă o senzație asemănătoare cu o arsură. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de bătaie) ~ o palmă. ~ un bici. 2) (sugerând ideea realizării din plin a unui proces) ~ un cântec. ~ o sârbă. III. (în imprecații) Ardă-l (sau arză-l) focul (să-l ardă)! /<lat. ardere

arde v. 1. a lua foc: lemnul arde; 2. a mistui prin foc: flacăra l’a ars; 3. fig. a îndura (de o mare suferință fizică sau morală): mult îmi arde sufletul; 4. a avea căldură: bolnavul arde; 5. fam. a lovi (pe neașteptate): îi arse o palmă; 6. a avea trebuință grabnică, poftă înfocată de: îi arde cu totul de altele de cât de alaiu EM. [Lat. ARDERE].

ARS I. adj. 1 p. ARDE: cărbuni arși; friptură ~ă; față ~ă de soare; fig. ~ de sete contr. NEARS 2 proverb: A sări (ca) ~, a sări repede dintr’un loc, a se ridica iute, trezindu-se fără veste din starea de amorțire, de nepăsare, etc. în care se află; a trece ~ pe lîngă cineva, a trece foarte iute, foarte grăbit 3 familiar Cu sufletul ~, cu inima ~ă, cu sufletul amărît, cu inima îndurerată; de aci, elipt.: nu mă lăsa așa de tot ~ă și înfocată (CANT.) 4 proverb: A-i da un fier ~ prin inimă, a simți o neliniște, o turburare grozavă 5 Argint ~, aur ~, etc., argint, etc. trecut prin foc, curățit de ori-ce amestec străin 6 🍸 Trans. Vin-ars 👉 VIN. II. sbst. Faptul de a arde: ~ul coșurilor; de zăduh și de ~ul soarelui (HASD.). III. ARSE sn. pl. = ARDERE-DE-TOT.

ard, ars, a árde v. intr. (lat. ardére, pop. árdere, it. árdere, vfr. ardoir, pv. fr. ardre, sp. pg. arder.Ard, ardă, în vest arz, arză). Mă consum pin foc: petrolu arde. Fac să ardă și să lumineze: lampa arde bine. Sufer un foc prea mare, mă ard: friptura a ars. Îs prea ferbinte, frig: cĭorba arde (vest). Mĭ-e prea cald (din pricina călduriĭ din prejur saŭ de muncă), am arșiță (de boală): copilu arde. Fig. A arde de dor, a-țĭ arde sufletu de dor, a dori cu înfocare, a-țĭ fi foarte dor. A-țĭ arde capu de treabă, a avea multă treabă, a fi foarte ocupat. A-țĭ arde de ceva, a avea gust, a-țĭ fi poftă: acuma nu-mĭ arde de joc. V. tr. Consum (fac să se consume) pin foc: ĭarna asta am ars multe lemne. Cauzez usturime, ustur: uniĭ ardeĭ ard. Cauterizez: a arde o rană. Fig. Fam. A-ĭ arde cuĭva una (o palmă, o lovitură), a-ĭ trage, a-ĭ aplica (o palmă); A arde pe cineva (c’o vargă), a-l lovi, a-l croi. V. refl. Mă frig: am pus mîna pe un cărbune aprins și m’am ars. Fig. Fam. Mă păcălesc, rămîn înșelat: m’am ars cumpărînd această marfă. A te arde doru, a te arde (doru) în (la) inimă, în (la) suflet, a-țĭ fi foarte dor, a fi stăpînit de emoțiune, de melancolie ș. a. Ardă-l (saŭ arde-l-ar) focu, un blestem (de multe orĭ în glumă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+arde2 (a-i ~) (a avea chef) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] arde, perf. s. 3 sg. [îmi] arse, m.m.c.p. 1 sg. [îmi] arsese; conj. prez. 3 sg. [îmi/să-mi] ardă; ger. arzându[-mi]; part. ars (a-i arde de/să) corectat(ă)

arde1 (a ~) (a fi aprins; a băga în foc) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, 2 sg. arzi, 3 sg. arde, perf. s. 1 sg. arsei, 1 pl. arserăm, m.m.c.p. 1 pl. arseserăm; conj. prez. 1 sg. să ard, 3 ardă (dar: Arză-l focul să-l arză!); imper. 2 sg. afirm. intranz. arzi / tranz. arde (Arde-l la note! Arde-i una!); ger. arzând; part. ars

arde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardea, perf. s. 1 sg. arsei, 1 pl. arserăm; conj. prez. 3 ardă (dar: arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. arde, intranz. arzi, 2 pl. ardeți; part. ars

arde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardea, perf. s. 1 sg. arsei, 1 pl. arserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ardă (și arză în expresia arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. arde!, intranz. arzi!, 2 pl. ardeți!; part. ars

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARDE vb. 1. a dogori, a frige, a pârjoli, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. v. încinge. 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. v. incinera. 5. v. frige. 6. v. cauteriza. 7. v. bronza. 8. v. lumina.

ARDE vb. v. ademeni, amăgi, bănui, da, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, sclipi, străluci, trage, trișa.

ARDE vb. 1. a dogori, a frige, a pîrjoli, (pop.) a pripi, a zăpuși, (înv. și reg.) a păli, a prigori. (Soarele ~.) 2. a încălzi, a încinge, a înfierbînta. (~ cuptorul pentru pîine.) 3. a (se) mistui. (Focul a ~ totul.) 4. a (se) frige. (M-am ~ la deget de la plită.) 5. (MED.) a cauteriza. (~ o rană.) 6. a (se) bronza, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Ne ~ la soare, la mare.) 7. a lumina. (Lampa ~ pînă tîrziu în camera lui.)

arde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BĂNUI. DA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. SCLIPI. STRĂLUCI. TRAGE. TRIȘA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arde (ard, ars), vb.1. A fi aprins. – 2. A mistui, a consuma prin foc. – 3. A încălzi soarele, a pîrjoli. – 4. A încălzi. – 5. A se consuma grăsimile organice, a se produce combustie internă. – 6. A avea călduri sau febră, ca urmare a arderilor din organism. – 7. A fi mistuit de focul patimii. – 8. A ustura, a durea, a produce suferință. – 9. A încălzi, a dogorî. – 10. a înșela, a trage pe sfoară, a escroca. – 11. A avea chef de ceva. – 12. A face ceva de mîntuială, a da rasol. – 13. (Arg.) A avea relații sexuale cu o femeie. – Mr. ardu, ardire, megl. ard, istr. ordu. Lat. *ardĕre, în loc de ardēre (Pușcariu 114; Candrea-Dens., 78; REW 620; DAR); cf. vegl. ardar, it. ardere, prov., v. fr. ardre (cf. v. fr. ardoir < ardēre), cat., sp., port. arder. Cf. arșiță, arsură. Der. ardească, s. f. (dans tipic din Bucov.), dans legat de obiceiurile populare ale focurilor de Bobotează, și al cărui nume vine de la pericolul de a-și arde hainele la care s-ar expune cei care îl joacă, dacă nu ar fi atenți (DAR nu cunoaște originea acestui cuvînt); ardei, s. m., pe care Körting 826 îl deriva de la lat. *ardivus (respins de Densusianu, Rom., XXXIII, 274) este probabil un pl. vechi de la *ardel, formație dim.; ardeia, vb. (a condimenta cu ardei); ardeietură, s. f. (boia de ardei); arzător, adj. (fierbinte, puternic, intens, palpitant). Din. rom. a trecut în. mag. árdelj „ardei” (Edelspacher 8).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iam proximus ardet Ucalegon (lat. „Arde la vecinul Ucalegon” – sau, tradus liber: „Arde la vecini!”) Vergiliu, Eneida (II, vers. 311) – din pasajul unde Enea povestește cum, trezit din somn și văzînd Troia în flăcări, a exclamat: „Mistuit de foc, palatul lui Deifob s-a prefăcut într-un morman de ruine; și iată, acum s-a aprins și casa de alături a lui Ucalegon!” Se citează, spre a preveni pe oameni să nu rămînă nepăsători față de nenorocirea unui vecin, căci aceeași nenorocire, ca și văpaia unui incendiu, se poate răsfrînge și asupra noastră. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

arde, ard I. v. t. 1. a fura (pe cineva) 2. a bate. 3. a condamna. II. v. r. a avea necazuri, a da de bucluc

a arde cămașa pe cineva expr. a fi în criză de timp

a arde gazul de pomană expr. a lenevi, a trândăvi

a o arde expr. a lenevi, a trândăvi.

a o arde aiurea expr. (adol.) a vorbi mult și fără rost

a o arde cu tupeu expr. (deț.) a fi foarte îndrăzneț

a o arde în terțe expr. a minți; a păcăli

a o arde la normal expr. (deț.) a face ceva foarte bine

a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale

a-i arde buza (după ceva) expr. a râvni (după ceva), a tânji (după ceva); a avea neapărat nevoie (de ceva)

a-i arde ghiocul expr. (er. d. femei) a fi excitată

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva)

a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece

a-l arde (pe cineva) instalația expr. a-i fi foame sau sete (cuiva)

a-l arde (pe cineva) plămânul expr. a dori să fumeze

Intrare: arde
verb (VT626)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arde
  • ardere
  • ars
  • arsu‑
  • arzând
  • arzându‑
singular plural
  • arzi
  • arde-
  • ardeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ard
  • arz
(să)
  • ard
  • arz
  • ardeam
  • arsei
  • arsesem
a II-a (tu)
  • arzi
(să)
  • arzi
  • ardeai
  • arseși
  • arseseși
a III-a (el, ea)
  • arde
(să)
  • ardă
  • arză
  • ardea
  • arse
  • arsese
plural I (noi)
  • ardem
(să)
  • ardem
  • ardeam
  • arserăm
  • arseserăm
  • arsesem
a II-a (voi)
  • ardeți
(să)
  • ardeți
  • ardeați
  • arserăți
  • arseserăți
  • arseseți
a III-a (ei, ele)
  • ard
(să)
  • ardă
  • arză
  • ardeau
  • arseră
  • arseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arde, ardverb

  • 1. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; V. I 56. DLRLC
    • format_quote Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. DLRLC
    • format_quote Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
    • format_quote Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. DLRLC
  • 2. tranzitiv A da foc, a băga în foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. F. 29. DLRLC
    • 2.1. A produce cuiva o rană prin foc. DLRLC
      • format_quote M-ai ars cu țigara. DLRLC
      • chat_bubble A arde cu fierul roșu = a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A arde cu fierul roșu = a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. DLRLC
    • format_quote Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. DLRLC
    • format_quote Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
    • format_quote Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. DLRLC
    • format_quote figurat Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, V. 17. DLRLC
    • format_quote figurat În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158. DLRLC
    • format_quote Arde la vecin. DLRLC
    • format_quote De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
    • format_quote Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. DLRLC
    • format_quote tranzitiv La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză: DLRLC
      • format_quote Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. F. 71. DLRLC
      • format_quote Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. DLRLC
      • format_quote Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. DLRLC
      • format_quote Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote reflexiv S-a ars mâncarea. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Am ars friptura. DLRLC
      • format_quote reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232. DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stropii de acid sulfuric i-au ars haina. DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A încinge, a încălzi (tare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A ars cărămida. DLRLC
    • 4.2. tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezinfecta
      • format_quote Doctorul a ars în flacără acul seringii. DLRLC
    • 4.3. tranzitiv A cauteriza o rană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cauteriza
  • 5. intranzitiv A răspândi lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lampa arde. DEX '09 DEX '98
    • format_quote La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. DLRLC
    • format_quote Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. DLRLC
    • format_quote Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. DLRLC
    • format_quote Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În satele electrificate țăranii nu mai sunt nevoiți să ardă petrol. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. DLRLC
    • format_quote figurat Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. DLRLC
    • format_quote figurat Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70. DLRLC
    • format_quote poetic Despre ochi, privire: DLRLC
      • format_quote Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. DLRLC
      • format_quote În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. DLRLC
      • format_quote Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. DLRLC
  • 6. intranzitiv (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a fi fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dogori
    • format_quote Arde soarele, semn de ploaie. DLRLC
    • 6.1. tranzitiv reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. DLRLC
      • format_quote Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. DLRLC
  • 7. reflexiv tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
    • format_quote Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt. DLRLC
    • 7.1. tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. DLRLC
      • format_quote Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. DLRLC
      • format_quote figurat Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. CR. I 363. DLRLC
      • format_quote figurat Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. DLRLC
    • 7.2. figurat A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. DLRLC
      • format_quote Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141. DLRLC
  • 8. tranzitiv figurat A da o lovitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-a ars o palmă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51. DLRLC
    • format_quote Puteam să nu-i ard vreo trei nuiele? BENIUC, V. 141. DLRLC
    • format_quote I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. DLRLC
    • format_quote Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128. DLRLC
    • 8.1. familiar A face ceva cu pasiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi arde o horă. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, D. 461. DLRLC
      • format_quote Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. DLRLC
    • 8.2. tranzitiv reflexiv familiar A (se) păcăli, a (se) înșela. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 9. intranzitiv A fi fierbinte. DLRLC
    sinonime: dogori
    • format_quote Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. DLRLC
    • format_quote Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. DLRLC
    • format_quote figurat Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. DLRLC
  • 10. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi ard obrajii de rușine. DLRLC
    • format_quote Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20. DLRLC
    • 10.1. A avea febră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
      • format_quote Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. DLRLC
      • 10.1.1. (Despre ochi) A străluci de febră. DLRLC
        • format_quote Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. F. 26. DLRLC
        • format_quote Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
    • 10.2. figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. DLRLC
      • format_quote Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. DLRLC
      • format_quote eliptic Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167. DLRLC
      • format_quote eliptic Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114. DLRLC
      • format_quote reflexiv rar Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. DLRLC
      • chat_bubble A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. DLRLC
        • format_quote Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. DLRLC
        • format_quote rar Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7. DLRLC
        • format_quote tranzitiv La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. DLRLC
        • format_quote tranzitiv I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. F. 179. DLRLC
        • chat_bubble A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. DLRLC
          • format_quote Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.