anunțare sf [At: DA / Pl: ~țări / E: anunța] 1 Aducere la cunoștință. 2 Vestire.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța; înștiințare.

ANUNȚARE s.f. Acțiunea de a anunța și rezultatul ei. [< anunța].

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării; pl. anunțări

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării; pl. anunțări

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării, pl. anunțări

ANUNȚARE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. v. informare. 3. încunoștințare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva cuiva.)

ANUNȚARE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. informare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 3. încunoștințare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva cuiva.)