ANIMIST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animiste.

animist, ~ă [At: DA / Pl: ~iști, ~e / E: fr animiste] 1 a Care aparține animismului. 2 a Referitor la animism. 3-4 smf, a (Om) care este adept al animismului.

*ANIMIST l. adj. Ce privește animismul: doctrină ~ă II. sm. Care împărtășește animismul [fr.].

ANIMIST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Din fr. animisme.

ANIMIST, -Ă, animiști, -ste, adj. Care ține de animism, care se referă la animism. ♦ (Substantivat) Persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.

ANIMIST, -Ă, animiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de animism, care se referă la animism. 2. S. m. și f. Adept al animismului. – Fr. animiste.

ANIMIST, -Ă adj. Referitor la animism, propriu animismului. // s.m. și f. Adept al animismului. [< fr. animiste].

ANIMIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al animismului. (< fr. animiste)

ANIMIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de animism; propriu animismului. /<fr. animiste

ANIMIST² ~ști m. Adept al animismului. /<fr. animiste

*animíst, -ă subst. Partizan al animizmuluĭ. Adj. De animizm: doctrină animistă.

animist adj. m., s. m., pl. animiști; adj. f., s. f. animistă, pl. animiste

animist adj. m., s. m., pl. animiști; adj. f., s. f. animistă, pl. animiste

animist adj. m., s. m., pl. animiști; f. sg. animistă, pl. animiste