AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. [Pr.: -gu-u] – Din lat. ambiguus.

ambiguu, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ui, ~ue / E: lat ambiguus] (Liv; d. enunțuri, cuvinte etc.) 1 Echivoc. 2 Neclar.

*AMBIGUU adj. 📖 Care se poate lua în două înțelesuri, echivoc (vorb. de un cuvînt, de un discurs): mi-a dat un răspuns ~ [lat.].

AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus.

AMBIGUU, -Ă, ambigui, -e, adj. (Despre cuvinte, fraze etc.) Care are mai multe înțelesuri, echivoc, în doi peri. Cuvinte ambigue. ◊ Fig. [Cățelul] venea lîngă zăvod, îl măsura cu un ochi ambiguu. GALACTION, O. I 303.

AMBIGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Despre cuvinte, enunțări etc.) Care are mai multe înțelesuri; echivoc. – Fr. ambigu (lat. lit. ambiguus).

AMBIGUU, -UĂ adj. Cu mai multe înțelesuri; echivoc. [Pron. -gu-u, pl. -ui, -ue. / cf. lat. ambiguus, fr. ambigu].

AMBIGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar. (< lat. ambiguus, fr. ambigu)

AMBIGUU ~ă (~i, ~e) livr. (despre cuvinte, enunțuri etc.) Care are mai multe înțelesuri; neclar; echivoc. [Sil. -gu-u] /<lat. ambiguus

ambiguu a. care are două înțelesuri.

*ambíguŭ, -ă adj. (lat. ambiguus). Cu doŭă înțelesurĭ, echivoc: răspuns ambiguŭ. Adv. În mod ambiguŭ.

!ambiguu [guu pron. guŭ] (desp. -guu) / ambiguu [guu pron. guu] (desp. -gu-u) adj. m., pl. ambigui (desp. -gui); f. ambiguă (desp. -gu-ă), pl. ambigue (desp. -gu-e)

ambiguu (-gu-u) adj. m., pl. ambigui (-gui); f. ambiguă (-gu-ă), pl. ambigue (-gu-e)

ambiguu adj. m. (sil. -gu-u), pl. ambigui; f. sg. ambiguă (sil. -gu-ă), pl. ambigue (sil. -gu-e)

ambiguu

ambiguu, -guă.

AMBIGUU adj. v. neclar.

AMBIGUU adj. echivoc, (livr.) amfibologic. (Exprimare ~.)