altminteri av [At: (a. 1610) ap. HEM 589 / V: aimintre, aimintrea, aimintrilea,^[1] almin~, ~minte, almintere, ~minterea, alminterea, almintire ~mintrea, ~mintrele, almintrelea, ~trenea, ~mintrine^[2], amintele, amintere, aminterea, aminteri, aminterle, amintire, amintirea, amintre, amintreale, amintrele, amintrelea, amintrilea / E: alius, -a, -um + mentem] 1 (Îoc astfel; precedat de pp întru) Altfel. 2 (Îe) A se face ~ A se schimba. 3 (îlav) Aimintrea... aimintrea într-un fel, într-alt fel. 4 (Îlav) Așa și ~ Așa și așa. 5 Dacă nu. 6 (Adesea în legătură cu pp de) De altfel.

ALTMINTERI, ALTMINT(E)RE(A), ALTMINTRELE(A) adv. 1 În alt chip, altfel: trebue procedat ~ ¶ 2 Dacă nu: bine că te-ai răzgîndit, ~ făceai un pas greșit ¶ 3 De altfel, încolo: e cam încet la lucru, ~ se pricepe în meseria lui ¶ 4 De ~, de altfel: s’a purtat rău, de ~ așa e felul lui [lat. altera-mente].

ALTMINTERI adv. 1. (Adesea precedat de prep. «de») În alt chip, altfel, altcum. Cîntecul ajunsese la auzul popii... altminteri nu ar fi spart părintele, în vreo două rînduri, cobza lui Oprea Chiorul. PAS, L. I 8. Așa gătită îi ședea și mai bine decît altminteri. ISPIRESCU, L. 352. ◊ (Adjectival) Tuturor le spune că Simina-i fată Mai așa și-altminteri. COȘBUC, P. I 247. 2. De (unde) nu..., dacă nu... Noroc că au sosit pompierii, altminteri ardea tot. 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat. DUMITRIU, B. F. 6. – Accentuat și: altminteri. – Variante: almintere (ALECSANDRI, T. 948), altminterea (DUMITRIU, B. F. 161), altmintrele (ALECSANDRI, T. 327, NEGRUZZI, S. I 94), altmintrelea (ALECSANDRI, T. 104), almintrele (ODOBESCU, S. T 54) adv.

ALTMINTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almintere, almintrele, altminterea, altmintrele, altmintrelea adv.] – Lat. alteramente.

ALTMINTERI adv. 1) În alt mod; altfel; altcumva. 2) Dacă nu...; în caz contrar. 3) De altfel; încolo. [Var. altminterea] /<lat. alteramente

aimintere^[1] av vz altminteri

aiminterea^[1] av vz altminteri

aiminterelea^[1] av vz altminteri

aiminteri^[1] av vz altminteri

almintere av vz altminteri

alminterea av vz altminteri

alminteri av vz altminteri

almintire av vz altminteri

almintrele^[1] av vz altminteri

almintrelea av vz altminteri

altminte av vz altminteri

altminterea av vz altminteri

altmintrea av vz altminteri

altmintrele av vz altminteri

altmintrelea^[1] av vz altminteri

altmintrenea av vz altminteri

altmintrine av vz altminteri

amintele av vz altminteri

amintere av vz altminteri

aminterea av vz altminteri

aminteri av vz altminteri

aminterle av vz altminteri

amintire² av vz altminteri

amintirea av vz altminteri

amintre av vz altminteri

amintrea av vz altminteri

amintreale av vz altminteri

amintrele av vz altminteri

amintrelea av vz altminteri

amintrilea av vz altminteri

AIMINTEREA, ❍AIMINTRE(LEA) = ALTMINTEREA [lat. alia-mente].

ALMINTERI, ALMINTRELE(A) = ALTMITERI, ALTMINTRELEA.

AMINT(E)RE(A), AMINTRELE(A) = ALTMINTERI, ALTMINTRELEA.

AMINTERI^[1] adv. v. altminteri.

alminterea adv. 1. altfel; 2. de (unde) nu. [Lat. ALIA MENTE, unicul adverb românesc în minte, cu sufixul amplificativ re (cf. aiure); forma paralelă, altmintrelea, vine dela ALTERA MENTE].

altmintrelea adv. V. alminterea.

almintrelea, V. altmintrelea.

altmíntrelea (ea dift.) adv. (lat. alteramente). Alt-fel, în alt mod. Alt-fel, în caz contrar, de unde nu, dacă nu. De altmintrelea, de alt-fel. – Și almíntrelea, almínterea, amíntirea și almínterĭ, amínterĭ.

altminteri (desp. alt-min-teri) adv.

altminteri (alt-min-teri) adv.

altminteri / altminterea / altmintrelea adv. (sil. mf. alt-)

altminteri

altminteri.

de altminteri/de altminterea/de altmintrelea loc. adv. (sil. mf. alt-)

altminteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Pușcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Pușcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte și *altrăminte s-au contaminat, dînd naștere la var. Totuși, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter › *alitre; iar Pușcariu, prin lat. libet. Ar fi mai ușor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicație, suficientă pentru aiminteri, nu lămurește cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Așa cum au remarcat Pușcariu și DAR, este singura formație adv. rom. bazată pe comp. cu mente.

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. altcum, altcumva, altfel. (Să procedeze ~.)

Altminteri ≠ așa, astfel

amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. 1. Altfel: „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar, 1980: 99). 2. Altceva: „Și au luat cei trei țidula și au citit-o, dar au scris alta, amintrilea față de ce a scris boierul” (Bilțiu, 1999: 157). – Lat. alia menta (Pușcariu, CDDE, după DER); lat. altera mente (DER, DEX).

amintrilea, adv. v. amintrea.

amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. – Altminteri, altfel, altcum (Țiplea, 1906): „Dacă amintrea nu-i mod...” (Memoria, 2001: 64); „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar, 1980: 99). – Lat. alia menta (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, cf. DER); lat. altera mente (DER, DEX).

amintrea, (amintrilea, altmintirea), adv. – Altminteri, altfel, altcum (Țiplea 1906): „Dacă amintrea nu-i mod...” (Memoria 2001: 64); „Că nu mi-i da dumneata, / Amintrilea m-aș găta / La obraz ca și ruja” (Calendar 1980: 99). – Lat. alia menta (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu); Lat. altera mente (DER, DEX).