O definiție pentru așeu
Etimologice
așeu (-ee), s. n. – Sapă. – Var. (h)arșeu, (h)a(r)șău. Mag. ásó (Cihac, II, 476), cf. sb. aršov.
Intrare: așeu
așeu substantiv neutru
| substantiv neutru (N43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)