18 definiții pentru țugui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec.[1] corectat(ă)

  1. Am corectat forma de plural (țugui în original) și am eliminat paranteza [Prez. ind. și: țuguiez] din final (aferentă verbului țuguia). — gall

țugui1 [At: LB / V: (reg) țucui, țuclui, ~glui, ~e sf, ~ghii sn / Pl: ~uri, ~e / E: ns cf țicui1] 1 sn Vârf ascuțit al unor ridicături de teren Si: (reg) cucui1 (6). 2 sn (Reg) Deal nu prea înalt și ascuțit. 3 sn (Reg) Deal înalt și izolat, despărțit prin văi și șesuri de alte dealuri. 4 sn (Reg) Deal mic și rotund Si: colină1, dâmb (1), movilă. 5 sn (Reg) Teren ridicat. 6 sn Parte ascuțită a unor articole vestimentare, a unor construcții etc. Si: (rar) țuguitură, (reg) cucui1 (2). 7 a În formă ascuțită. 8 sn (Reg) Țurțur1 (1). 9 sn (Reg; îf țuclui) Colț de stâncă. 10 sn (Reg) Smoc de păr de pe creștetul capului Si: moț1, (reg) cucui, pupui1. 11 sn (Reg) Smoc de pene de pe capul păsărilor Si: moț1, (reg) cucui1 (4), pupui1, țuguiaș (1). 12 sn (Îvr; îf țuclui) Proeminență pe toarta unui urcior de lut, prin care se bea apă. 13 sn (Îvr; îaf) Trenă1 la rochie.

ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec.

ȚUGÚI, țuguie, s. n. Partea cea mai înaltă, de formă conică, a unui deal sau a unei movile; vîrf ascuțit, îndreptat în sus, al unor obiecte (mai ales al căciulii și al acoperișului). După ce-și scutură luleaua de țuguiul semeț al opincii lui de cauciuc, porniră. GALAN, B. I 83. Și-a pus în față, între genunchi, căciula mare cu țuguiul turtit. STANCU, D. 264. I-a întors spatele, intrînd în șandramaua scundă, cu țuguiul acoperișului de șindrilă ca o... glugă veche și mucedă. C. PETRESCU, A. R. 52. Ne arată la stînga, în fund, printre cheliile munților, un țugui mai depărtat, aurit de razele soarelui. VLAHUȚĂ, R. P. 112.

ȚUGÚI ~ie n. 1) Parte conică a unui vârf de deal sau de munte. 2) Vârf ascuțit al unor obiecte. Acoperiș cu ~. /Orig. nec.

1) țugúĭ n., pl. ĭe (rudă cu cucuĭ, gurguĭ, cu țaglă, țiglă, cu bg. cigulka, vioară [adică cu sunet „țuguĭat”], ș. a. Cp. și cu glugă, cĭocălăŭ și țuțuĭan). Vîrf, proeminență, înălțătură: țuguĭu uneĭ glugĭ, uneĭ căcĭulĭ, unuĭ stog, unuĭ acoperiș, unuĭ munte. – Și țuțuĭ.

țuclui[1] sn vz țugui1 corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: țiclui LauraGellner

țuguiu (țugluiu) n. 1. pisc de munte; 2. Vârf de stog ascuțit; 3. vârf în genere. [Dintr’un primitiv țuc (cf. țucluiu), înrudit cu cioc].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚUGÚI s. țuguitură, (reg.) țuțui. (~ul unui obiect.)

ȚUGUI s. țuguitură, (reg.) țuțui. (~ unui obiect.)

Intrare: țugui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugui
  • țuguiul
  • țuguiu‑
plural
  • țuguie
  • țuguiele
genitiv-dativ singular
  • țugui
  • țuguiului
plural
  • țuguie
  • țuguielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țugui, țuguiesubstantiv neutru

  • 1. Vârf de deal sau de munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne arată la stînga, în fund, printre cheliile munților, un țugui mai depărtat, aurit de razele soarelui. VLAHUȚĂ, R. P. 112. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Vârful ascuțit al unor obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După ce-și scutură luleaua de țuguiul semeț al opincii lui de cauciuc, porniră. GALAN, B. I 83. DLRLC
      • format_quote Și-a pus în față, între genunchi, căciula mare cu țuguiul turtit. STANCU, D. 264. DLRLC
      • format_quote I-a întors spatele, intrînd în șandramaua scundă, cu țuguiul acoperișului de șindrilă ca o... glugă veche și mucedă. C. PETRESCU, A. R. 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.