țifloaie [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: țifoaie sf, țifoi (Pl: țifoiuri) sn, țivoaie sf, țarfoi smn / Pl: țifloi / E: ns cf foale] 1 sf (Reg) Pântece umflat de mâncare. 2 av (Reg) Foarte (sătul). 3 sn (Olt; îf țarfoi) Burtă mare Si: (fam) burduhan (2). 4 sn (Reg; îf țifoi) Vită cu burta umflată de mâncare. 5 sm (Olt; îf țarfoi) Epitet pentru un om bătrân, ramolit.

ȚIFLOAIE, ȚIFOAIE sf. ℗ Pîntece umflat, îndopat: țărănimea să fie bine hrănită, nu pepene, țifloaie, adică îngrășată (JIP.); Se umflase-acuma, era plin țifoaie, Nu putea sărmanul batăr să se ’ndoaie (SPER.).

țifloáĭe (vest), țifoáĭe (est) și țivoáĭe (vest, est) f., pl. oĭ (din *țevoaĭe, adică „unflat ca cu țeava” cum se face cu meiĭ ca să li se desprindă pelea în ainte de a-l jupui. V. țuvloaĭe). Adv. Unflat țivoaĭe, foarte unflat (de multă mîncare orĭ de vre-o boală). Se zice ironic și despre unu îmbrăcat cu prea multe haĭne pe dedesupt, așa în cît cea de deasupra plesnește de unflată ce e.

țarfoi smn vz țifloaie

țifoaie¹ sf vz țifloaie

țifoi sn vz țifloaie

țivoaie¹ sf vz țifloaie

ȚIFOAIE 👉 ȚIFLOAIE.

țivoáĭe, V. țifloaĭe.

țifloaie, țifloi, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân.