4 definiții pentru țâncar

Explicative DEX

țâncar sm [At: ALECSANDRI, T. 515 / V: țin~ / Pl: ~i / E: țânc2 + -ar] (Mol) 1 Copil. 2 (Mol; dep) Tânăr fără experiență Si: flăcăiandru (1), țângău (2).

țincar1 sm vz țâncar

ȚINCAR(IU), ȚÎNCARIU sm. Mold. = ȚINC18: să te mărite pe tine cu țîncariul ei? (ALECS.).

țîncár m. (d. țînc). Nord. Iron. Țingăŭ.

Intrare: țâncar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncar
  • țâncarul
plural
  • țâncari
  • țâncarii
genitiv-dativ singular
  • țâncar
  • țâncarului
plural
  • țâncari
  • țâncarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țincar
  • țincarul
  • țincaru‑
plural
  • țincari
  • țincarii
genitiv-dativ singular
  • țincar
  • țincarului
plural
  • țincari
  • țincarilor
vocativ singular
  • țincarule
  • țincare
plural
  • țincarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâncar, țâncarisubstantiv masculin

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.