17 definiții pentru șancru

Explicative DEX

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

șancru sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 356/18 / V: (înv) can~, (reg) ~nchir (Pl: ~uri), ~cr, ~ngăr, șenchir, șomcar, (pop) ~căr / Pl: ~re / E: fr chancre, ger Schanker] 1 Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. 2 Boală venerică infecțioasă, care se manifestă prin șancru (1).

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659.

ȘANCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker].

ȘANCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr. chancre)

ȘANCRU ~e n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, formată în urma pătrunderii în organism a unei infecții. /<fr. chancre

șancăr sn vz șancru

șanchir2 sn vz șancru

șancr sn vz șancru

șangăr sn vz șancru

șenchir sn vz șancru

șomcar sn vz șancru

șáncăr n., pl. e (germ. schanker, fr. chancre, d. lat. cancer. V. cancer). Med. Un fel de ulcer al organelor genitale.

Ortografice DOOM

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

Etimologice

șancăr (-re), s. n. – Ulcerație a pielii. – Var. șancru. Germ. Schanker, var. din fr. chancre.

Intrare: șancru
șancru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancre
  • șancrele
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancre
  • șancrelor
vocativ singular —
plural —
șancru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancruri
  • șancrurile
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancruri
  • șancrurilor
vocativ singular —
plural —
șomcar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancăr
  • șancărul
  • șancăru‑
plural
  • șancăre
  • șancărele
genitiv-dativ singular
  • șancăr
  • șancărului
plural
  • șancăre
  • șancărelor
vocativ singular —
plural —
șenchir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șangăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șancr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șanchir
  • șanchirul
  • șanchiru‑
plural
  • șanchiri
  • șanchirii
genitiv-dativ singular
  • șanchir
  • șanchirului
plural
  • șanchiri
  • șanchirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șancru, șancresubstantiv neutru

  • 1. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.