ȚIGĂRIT, -Ă, țigăriți, -te, adj. (Regional) Slăbuț, pirpiriu, pipernicit. Sînteți așa de țigăriți și gingași, încît, de v-ar vedea străbunii voștri, ar plînge de jale. NEGRUZZI, S. I 245. (Cu pronunțare regională) Să nu umbli mult, că te-i osteni și-apoi îi arăta țîgărîtă și prizărită. SBIERA, P. 206. ◊ Fig. Iert copiii care au călcat pe urme rele și au rădicat astă literatură țigărită și șonțită. RUSSO, S. 50.