țigărit, ~ă a vz jigărit

❍ȚIGĂRIT, ❍ȚÎGĂRÎT adj. Mold. Bucov. Uscat, slab, plăpînd: sînteți așa de țigăriți și gingași încît, de v’ar vedea străbunii noștri, ar plînge de jale (NEGR.); să nu îmbli mult, că te-i osteni și apoi îi arăta țîgărîtă și prizărîtă (SB.) [comp. ung. c i g å r].

ȚIGĂRIT, -Ă, țigăriți, -te, adj. (Regional) Slăbuț, pirpiriu, pipernicit. Sînteți așa de țigăriți și gingași, încît, de v-ar vedea străbunii voștri, ar plînge de jale. NEGRUZZI, S. I 245. (Cu pronunțare regională) Să nu umbli mult, că te-i osteni și-apoi îi arăta țîgărîtă și prizărită. SBIERA, P. 206. ◊ Fig. Iert copiii care au călcat pe urme rele și au rădicat astă literatură țigărită și șonțită. RUSSO, S. 50.

ȚIGĂRIT, -Ă adj. v. jigărit.

țigărit a. plăpând: sunteți țigăriți și gingași NEGR. [Lit. fin ca o hârtie de țigară].

jegărât, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

jegărit, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

jigărât, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

jigărit, ~ă [At: ECONOMIA, 6 / V: jegărât, jeg~, ~rât, (reg) țigărât,^[1] ți~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigări] (Fam) 1-2 smf, a (Om) tras la față în urma unei boli, din lipsa hranei etc Si: slab, sfrijit. 3-4 smf, a (Om) lipsit de vlagă. 5-6 smf, a (Om) jerpelit. 7-8 smf, a (Reg) (Om) murdar. 9-10 smf, a (Reg) (Om) urât. 11 a (D. plante) Uscat. 12 a (Înv; d. oameni sau animale) Plin de răni. 13 av În mod jerpelit și neîngrijit. corectat(ă)

JIGĂRIT adj. p. JIGĂRI Prăpădit de slab, pipernicit, chircit: dacă mă vezi așa de ~, este că n’are cine să mă hrănească (isp.); ce slab e, și mic și ~ (vlah.); este un mititel... ~, sfrejit și galben (car.).

❍ȚÎGĂRÎT 👉 ȚIGĂRIT.

JIGĂRIT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărit, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÎT, -Ă adj. v. jigărit.

JIGĂRIT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit a. prăpădit de slab.

jegărít V. jigărit.

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat

JIGĂRIT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

JIGĂRIT adj. v. slab.

jigărit,-ă adj. (pop. și fam.) 1 (în opoz. cu„gras”; despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Costeliv. Osos. Pipernicit. Pirpiriu. Prăpădit. Prizărit. Scheletic. Slab. Slăbănog. Slăbit. Supt². Uscat². Uscățiv. 2 fig. (mai ales despre obiecte sau despre părți ale lor) v. Degradat. Delabrat. Deteriorat. Îmbătrânit. Învechit. Ruinat. Stricat. Uzat. Vechi²

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

Jigărit ≠ zdravăn

țigărit, țigărită, adj. (înv. și reg.) plăpând, debil.

jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (MDA).

jigărit, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).