23 de definiții pentru șugui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUI, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăgui vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

ȘUGUI, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi. ♦ Tranz. A duce cu vorba; a minți. [Var.: șăgui vb. IV] – Șagă + suf. -ui.

șugui1 [At: PSALT. HUR. 58r/8 / V: (reg) șăg~, șeg~ / Pzi: ~esc, șugui / E: șagă + -ui cf bg шегувам се] 1 vi (Pop) A glumi (1). 2 vt (Reg; îf șăgui) A sâcâi. 3 vt (Reg) A minți.

șugui2 vt [At: H IX, 123 / Pzi: ? / E: nct] (Reg) A sugruma.

ȘUGUI, șuguiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov., Transilv.) A glumi. Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii...Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins?Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148. Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487. Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25. ♦ Tranz. (Rar) A duce cu vorba; a minți. Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281. – Prez. ind. pers. 3 și: șuguie (STANCU, D. 123). – Variantă: șăgui (SADOVEANU, O. I 98, STĂNOIU, C. I. 121, SBIERA, P. 3) vb. IV.

A ȘUGUI ~iesc intranz. pop. A spune (sau a face) glume. /șagă + suf. ~ui

ȘUGUI vb. (Mold., Ban.) A glumi. A: Norocul ase de aspru cu muritorii șuguiaște, cît, de multe ori, celea ce și cu ochii li-ar înghiți, nici cu nasul nu-i lasă a le mirosi. CI, 96. Mai multu îi videm pre dinșii pierdzînd vremĭa șuguind. NCCD, 328. Să nu șuguiască cu domnii sau cu boierii cei mari. B 1774, 59v; cf. AP. 1646, 43r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; B 1773, 111r. ◊ Expr. A nu fi de a șuguire cu cineva = a trebui luat în serios. Nu era de a șuguire cu el. M. COSTIN. C: S(h)eguĕsk. [Jocor]. AC, 367. Shuguiĕsk. Iocor. AC, 372. Variante: șegui (AC, 367). Etimologie: șagă + suf. -ui. Cf. bg. šeguvam se. Vezi și șagă, șăgaci, șeganie, șuguitor. Cf. ș o z i.

șuguì v. Mold. a glumi: șuguești ori ți-e întradins? CR. [Derivat din șagă].

ȘĂGUI vb. IV v. șugui.

glumésc v. intr. (vsl. glumiti se, a flecări, sîrb. glúmiti se, a glumi). Vest. Spun orĭ fac glume, amuzez lumea: el glumește cînd zice că va pleca. Nu ĭaŭ un lucru în serios, nu daŭ destulă atențiune: nu glumi cu primejdiile. – În est șuguĭesc.

șuguĭésc v. intr. (din șeguĭesc [azĭ în Munt. est] șăguĭesc și, pin infl. luĭ u din gu, șuguĭesc, d. vsl. šengovati, šengati, d. šenga, șagă; bg. šeguvam se. V. șeganie). Est. Fac șagă, glumesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șugui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiesc, 3 sg. șuguiește, imperf. 1 șuguiam; conj. prez. 1 sg. să șuguiesc, 3 să șuguiască

șugui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiesc, imperf. 3 sg. șuguia; conj. prez. 3 să șuguiască

șugui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șuguiesc, imperf. 3 sg. șuguia; conj. prez. 3 sg. și pl. șuguiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUGUI vb. v. ademeni, amăgi, glumi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

șugui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. GLUMI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șugui, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco, 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + suf. -ui (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

șugui, șuguiesc, vb. intranz. – A glumi: „Eu cu mândra șuguiesc, / E gânde’ că o iubesc” (Ștețco 1990: 276). – Din șagă „glumă” (< sl. šega, šuga) + -ui.

Intrare: șugui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguiește
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiesc
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șuguiești
(să)
  • șuguiești
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguiește
(să)
  • șuguiască
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguiesc
(să)
  • șuguiască
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguiește
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiesc
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăguiești
(să)
  • șăguiești
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguiește
(să)
  • șăguiască
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguiesc
(să)
  • șăguiască
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
șegui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șugui
  • șuguire
  • șuguit
  • șuguitu‑
  • șuguind
  • șuguindu‑
singular plural
  • șuguie
  • șuguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiam
  • șuguii
  • șuguisem
a II-a (tu)
  • șugui
(să)
  • șugui
  • șuguiai
  • șuguiși
  • șuguiseși
a III-a (el, ea)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguia
  • șugui
  • șuguise
plural I (noi)
  • șuguim
(să)
  • șuguim
  • șuguiam
  • șuguirăm
  • șuguiserăm
  • șuguisem
a II-a (voi)
  • șuguiți
(să)
  • șuguiți
  • șuguiați
  • șuguirăți
  • șuguiserăți
  • șuguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șuguie
(să)
  • șuguie
  • șuguiau
  • șugui
  • șuguiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăgui
  • șăguire
  • șăguit
  • șăguitu‑
  • șăguind
  • șăguindu‑
singular plural
  • șăguie
  • șăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiam
  • șăguii
  • șăguisem
a II-a (tu)
  • șăgui
(să)
  • șăgui
  • șăguiai
  • șăguiși
  • șăguiseși
a III-a (el, ea)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguia
  • șăgui
  • șăguise
plural I (noi)
  • șăguim
(să)
  • șăguim
  • șăguiam
  • șăguirăm
  • șăguiserăm
  • șăguisem
a II-a (voi)
  • șăguiți
(să)
  • șăguiți
  • șăguiați
  • șăguirăți
  • șăguiserăți
  • șăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăguie
(să)
  • șăguie
  • șăguiau
  • șăgui
  • șăguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șugui, șuguiescverb

  • 1. regional Glumi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: glumi
    • format_quote Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii... – Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? – Ba nu șuguiesc, zise Dănilă. CREANGĂ, O. A. 148. DLRLC
    • format_quote Nu te mînie, Guliță, că șuguiește Luluța. ALECSANDRI, T. 487. DLRLC
    • format_quote Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III 25. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: minți
      • format_quote Printre turci se strecura, Și cu vorba-i șuguia. PĂSCULESCU, L. P. 281. DLRLC
etimologie:
  • Șagă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.