21 de definiții pentru șurubelniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘURUBELNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupelniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță.

ȘURUBELNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupelniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță.

șurubelniță sf [At: DAME, T. 113 /V: (reg) șâr~, ~ern~, ~rufe~, ~upe~ / Pl: ~țe / E: șurub + -elniță] 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă metalică cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșumbarea sau la deșurubarea șuruburilor (1) Si: (reg) mutelcă, șnaisțaih, șoroflău (1), șrafânțigăr (1), șraumholț, șurub (31), șurubar, șurubăriță (1). 2 (Reg; prc) Lamă a șurubelniței (1). 3 (Reg; îf șurupelniță) Filieră (de tăiat fileturi). 4 (Reg) Tarod. 5 (Reg) Partea filetată a cheii franceze. 6 (Reg) Tirbușon. 7 (Reg) Vârtej de strâns doagele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două bucăți de lemn care strâng puntea teascului de vin.

ȘURUBELNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă alcătuită dintr-un mîner și dintr-o tijă de oțel cu vîrful lățit ca un tăiș, servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. Cînd te vedea cu un clește sau o șurubelniță în mină, ți le lua speriat: Fugi de-acolo! te prevenea. Cînd vezi că nu merge ceva, cheamă-mă pe mine. PAS, Z. I 307. Motorașul... e făcut de el. Îl deschide cu șurubelnița și mi-arată toate măruntaiele. I. BOTEZ, ȘC. 230. – Variantă: șurupelniță (PAMFILE, I. C. 222) s. f.

ȘURUBELNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. [G.-D. șurubelniței] /șurub + suf. ~elniță

șurubélniță (est) și -pélniță (vest) f., pl. e (d. șurub). Unealtă de vîrît și de scos șuruburile (un piron lățit ca o daltă la un capăt și cu mîner la cel-lalt).

ȘURUPELNIȚĂ s. f. v. șurubelniță.

ȘURUPELNIȚĂ s. f. v. șurubelniță.

șârubelniță sf vz șurubelniță

șuruberniță sf vz șurubelniță

șurufelniță sf vz șurubelniță

șurupelniță sf vz șurubelniță

ȘURUPELNlȚĂ s. f. v. șurubelniță.

șurupelniță f. mașină de tras șurupul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘURUBELNIȚĂ s. v. destupătoare, tarod, tirbușon.

ȘURUBELNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr. 2. v. broască.

șurubelniță s. v. DESTUPĂTOARE. TAROD. TIRBUȘON.

ȘURUBELNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafînțigăr. 2. broască, (reg.) gîscă. (~ la teasc.)

Intrare: șurubelniță
șurubelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurubelniță
  • șurubelnița
plural
  • șurubelnițe
  • șurubelnițele
genitiv-dativ singular
  • șurubelnițe
  • șurubelniței
plural
  • șurubelnițe
  • șurubelnițelor
vocativ singular
plural
șurupelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurupelniță
  • șurupelnița
plural
  • șurupelnițe
  • șurupelnițele
genitiv-dativ singular
  • șurupelnițe
  • șurupelniței
plural
  • șurupelnițe
  • șurupelnițelor
vocativ singular
plural
șurufelniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șuruberniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șârubelniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șurubelniță, șurubelnițesubstantiv feminin

  • 1. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd te vedea cu un clește sau o șurubelniță în mînă, ți le lua speriat: Fugi de-acolo! te prevenea. Cînd vezi că nu merge ceva, cheamă-mă pe mine. PAS, Z. I 307. DLRLC
    • format_quote Motorașul... e făcut de el. Îl deschide cu șurubelnița și mi-arată toate măruntaiele. I. BOTEZ, ȘC. 230. DLRLC
etimologie:
  • Șurub + sufix -elniță. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic