știubeiu n. Mold. stup făcut dintr’un butuc găurit: să strâng un știubeiu plin de galbeni CR. [V. știob; cf. serb. STUBA, stâlp și scară făcută dintr’o scorbură de copaciu, și STUBLINA, trunchiu găunos servind de rezervoriu de apă; sensul primitiv e obiect de formă oblongă ca un stâlp].