cĭoflînc și șoflînc n., pl. e și urĭ (sas. schivlenk, germ. schiebling. D. rom. vine ung. csáfling, csopling. Dac. 3, 707). Trans. Mold. Un lanț scurt care are un cîrlig la capăt și servește la legat butuciĭ care trebuĭe să fie trașĭ. (Și la dricu pluguluĭ e un cĭoflînc). – Și -îng.