șervețel sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: șervet + -el] 1-4 (Șhp) Șervet (1, 3) (mic). 5 Bucată (pătrată) de hârtie subțire (poroasă și ușor creponată), special confecționată, întrebuințată la masă pentru ștersul gurii și al mâinilor. 6 (Șîs ~ parfumat) Bucată de hârtie subțire (parfumată), foarte fină și poroasă, special confecționată, care servește la împrospătarea și la ștergerea feței sau a mâinilor sau ca batistă pentru nas în timpul răcelii. 7 (Reg) Batistă (de buzunar). 8 (Mun; îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.