ȘERVET, șervete, s. n. Țesătură pătrată de in, de bumbac etc., întrebuințată la masă pentru ștersul gurii; (regional) prosop. S-a legat la cap cu șervet ud. STANCU, D. 135. Finii erau aproape toți mai săraci decît nașul și veneau în casa lui cu sfială... mîncau cu stîngăcie și se ștergeau mereu cu șervetul la gură. PAS, Z. I 175. Pe la ferestre... – atîrnă... șervete sau prosoape. PAMFILE, I. C. 282.