învelitoare sf [At: CONACHI, P. 291 / V: (înv) ~văl~ / Pl: ~ori și ~ / E: înveli + -(i)toare] 1 Obiect care servește la învelit¹ (1) Si: înveliș (1), (înv) învelitură (8). 2 Material cu care se acoperă coperta unei cărți, a unui caiet Si: (înv) învelitură (9). 3 (Rar) Înveliș (3). 4 (Pop) Plapumă. 5 (Pop) Cuvertură. 6 (Reg) Broboadă. 7 (Pop) Față de masă Si: (înv) învelitură (14). 8 (Pop) Cârpă cu care se înfășoară laba piciorului Si: obială, (înv) învelitură (15). 9 (Reg) Bucată de pânză de in în care se pune laptele coagulat la scurs pentru a face brânză Si: strecurătoare, (înv) învelitură (16). 10 (Reg) Sul pe care se răsucesc firele la războiul de țesut. 11 (Țes; reg) Femeie care pune firele la război. 12 (Reg) Piuă în care se bat țesăturile de lână. 13 (Reg) Scut. 14 (Pop; îe) A nu avea (sau a nu fî) cap de ~ A nu fi femeie. 15 Acoperiș. 16 Copertă.