18 definiții pentru întrulocare
- explicative DEX (14)
- ortografice DOOM (4)
Explicative DEX
ÎNTRULOCARE s. f. v. întrolocare.
ÎNTRULOCARE s. f. v. întrolocare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTRULOCARE s. f. v. întrolocare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întrulocare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTORLOCARE s. f. v. întrolocare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTORLOCARE s. f. v. întrolocare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTROLOCARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocare, întorlocare s. f.] – V. întroloca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTROLOCARE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. [Var.: întrulocare, întorlocare s. f.] – V. întroloca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întorlocare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întorlocire sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întornocare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întrolocare sf [At: ODOBESCU, S. X, 534 / V: ~torl~, ~torlocire, ~tornoc~, ~luc~, ~rul~, ~ruluc~, ~turl~, ~turluc~ / Pl: ~cări / E: întroloca] (Reg) 1 Strângere la un loc Si: întrunire, reunire. 2 Formare. 3 Însoțire. 4 (Spc) Începere a unei relații de dragoste cu cineva. 5 (Fig) Relație sexuală cu cineva. 6 Situare în același loc Si: întâlnire. 7 Unire. 8 Amestecare. 9 Înglobare. 10 Îngăimare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întrolucare v vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întrulucare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înturlocare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înturlucare sf vz întrolocare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
ÎNTROLOCARE s. f. (Regional) Acțiunea de a se întroloca și rezultatul ei; împreunare, întrunire, întîlnire. Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. – Variantă: întrulocare (ODOBESCU, S. II 534) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întrolocare f. întrunire: întrolocările fărtaților și suratelor ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!întrulocare (reg.) s. f., g.-d. art. întrulocării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întrulocare v. întrolocare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrolocare/întrulocare (reg.) s. f., g.-d. art. întrolocării/ întrulocării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întrolocare s. f., g.-d. art. întrolocării; pl. întrolocări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
întrulocare, întrulocărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) întroloca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împreunare întrunire întâlnire
- Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. DLRLC
-
etimologie:
- întroloca DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.