ÎNTREG I. adj. 1 Căruia nu-i lipsește nimic, de la care nu s’a luat nici o bucată: un an ~, o zi întreagă; o pîine întreagă; lumea întreagă, toată lumea; Ⓕ: ~ la minte, cu mintea întreagă, cu mintea sănătoasă, în toată firea: să le caute un om pe care-l va scoti el că este mai cu mintea întreagă (ISP.); ~ întreguleț, Trans. ~ întreguț, în toată întregimea, fără să lipsească absolut nimic: un an ~ întreguleț o plînse (ISP.); a podidit-o un plîns d’a muiat un ștergar ~ întreguleț (DLVR.); războiul fu gata, ~ întreguț din aur (RET.); podul era ~ întreguț din aur curat (MERA) ¶ 2 † Teafăr, nevătămat: fugind Căzacii... puțini ~i au scăpat, toți răniți și pedestri (LET.) ¶ 3 ➕ Număr ~, compus din unități, iar nu din frațiuni ¶ 4 Curat, întocmai, în întregime: e Păcălă ~; de din afară miel se vede, pe din lăuntru lup ~ (ZNN.) ¶ 5 Pe de-a ’ntregul, pe dintreg, cu totul, în întregime; de-a dreptul: minciuni... croite așa pe de-a ’ntregul (ISP.); dorul... care-l usca pe de-a ’ntregul (ISP.); nu vorbi pe dintregul ca baba-chioara (PANN). II. sbst. 1 Totalitate, întregime ¶ 2 ➕ Număr întreg [lat. intĕgrum].